Eu și soțul meu
suntem căsătoriți de cinci ani și jumătate și avem o fiică foarte frumoasă și
inteligentă, care ne iubește mult.
La început,
între noi a fost o dragoste imensă, profundă. Mă și miram ce-a dat peste mine!
Laurențiu, așa se numește, mi se părea cu adevărat soțul perfect. Trec peste
fericirea mea scurtă, de numai un an și vreau să vă mărturisesc că acum, ceea
ce mă ucide este faptul că nu mă atinge (ca și cum n-aș exista lângă el).
Îmi dau perfect
seama că-mi irosesc cei mai frumoși ani și tinerețea alături de un bărbat rece,
egoist, de nerecunoscut. Nu știu ce se întâmplă cu el. Nu este demonstrativ și
plin de pasiune ca la început, tandrețea i-a dispărut subit (de ce oare?).
Facem dragoste doar de 2-3 ori pe an, și asta pentru că-i forțez mâna, cum se
zice.
Când îl întreb
dacă mă iubește, Laurențiu devine deodată nervos și-mi zice obsesiv:
- Mă hărțuiești cu întrebarea asta!
- Mă hărțuiești cu întrebarea asta!
Rar mă
îmbrățișază și nu mi-a mai adresat un compliment de nu mai știu când. Sufăr.
Plâng des în singurătate și-l văd că mă lasă să mă încing în suc propriu, să mă
zbat ca o proastă. Nu-i pasă, nu se sinchisește (sau nu se mai interesează) de
nevoile mele vitale.
O clipă, m-am
gândit că a devenit homosexual. Sau că are o aventură, mai știi... Infidel? Știu
că este oribil să te gândești la chestiuni de acest gen însă ce pot să cred,
din moment ce el nu-mi dă niciun punct de pornire? Practic, nu știu de unde
să-l apuc. Toată povestea asta mă stresează și am trecut printr-o depresie
severă, care m-a marcat profund.
Nu știu de ce nu
vrea să mă atingă. Urâtă nu sunt, am ce să-i dăruiesc din plin, slavă Domnului.
Mă simt frustrată. Despre problema mea am vorbit des cu un prieten din
copilărie. El m-a înțeleAs... Acum, între noi a început o stranie poveste de dragoste,
de care însă mă tem.
De ce? Pentru că
nu vreau să-mi înșel soțul. Îl iubesc și sper să revină la sentimente mai bune.
Vreau totuși să-i rămân fidelă. Cât timp voi reuși? Nu știu. Ezit. Mă lupt cu
mine, cu noul meu iubit (care mă presează să iau o decizie, normal, în ce-l
privește). Nu mai știu ce să cred. Sufăr enorm. În plus, avem un copil. Mi-e
poftă de viață, de iubire, de o schimbare esențială. Oare i s-au făcut farmece?
Emilia, Milano
Din păcate, da,
are vrăji făcute şi de aceea suferi atât de mult. Trebuie să-ţi fac un ritual
special pentru a te proteja de ele iar lui, dacă vrei, altul, pentru a-l scăpa
de vrăji.
Clarvăzătoarea Alberia
Contact:
0754.555594
Vizitaţi
şi pagina mea de pe siteul www.vrajitoarero.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu